Daca tot n-aveam somn si stare, daca tot incepea campionatul si oricum trecuse ceva vreme de cand nu ne-am vazut cu totii, am facut lipeala Samuraiului cu alte cateva Toyote (deh, vorbesc aceeasi limba) si le-am trimis pe toate in voiaj la Arad cu camionu.
Asa stand ipoteza ne-am impachetat ca fratii si ne-am trimis si pe noi.
Contrar socotelii d-acasa ne-am inscris l aclasa Open - si asta doar ca Samuraiul n-a vrut sa inghita Roll-Cage-ul ce-l primise. Zice ca nu poarta aparat.. dar il convingem noi.
Arad-ul (concursul de la Arad) e cunoscut ca o proba de anduranta - un numar bogat de kilometri si cateva zile (eventual fara pauza) de alergat prin noroaie, stanci, rauri, campuri, benzinarii si... in unele cazuri.. dat prioritati la vaci.
Stiam ca vom incerca sa terminam fara orpire si fara somn - asa ca ne-am dus gata de aventura.
Inca de pe drum.. ii intalnim pe Sorin si Gyula - echipa traditionala. Dar amsina lor deja canta limbi straine - nu se alimenta.. etc.
(la numai cativa km de Moneasa - reparand cu interventie Spaniola)
Ajunsi in final la destinatie.. nu poti sa nu te bucuri cand vezi o pajiste de simex-uri inflorind in parcarea hotelului.
Incepe distractia - un traseu excelent - fara diferente intre Open si Extrem (doar 2-3 urcari si o portione alternativa) ne-a uns la toate bucsile (deh, trecea prin toate garlele locului)
NU prea am avut vreme de poze - singurele momente de respiro au fost... trecerea vacilor
pauza de masa "La bulevardul vacilor"
Traseul a continuat cu mici defectiuni, alimentare cu benzina etc.. si foarte curand... cu intuneric. Dar despre toate astea... intr-o alta emisiune... la felul 2.
Nu-i asa Piscot?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
ca de obicei povestile tale presarate cu imagini ne ung pe suflet...oh, go on....:)
Trimiteți un comentariu